Foișorul de Foc, situat în sectorul 2 al Capitalei, la intersecția străzii Traian cu Bulevardul Regele Ferdinand, este un reper și un simbol al Bucureștiului. Clădirea servea în trecut drept turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor. Ulterior, Foișorul de foc a devenit un monument istoric, în cadrul căruia funcționează în prezent Muzeul Național al Pompierilor.
Foișorul de foc este realizat în formă cilindrică și are o înălțime de 42 de metri. Acesta a fost construit în anul 1890 ca turn de observație al pompierilor în cazul unor unor incendii în Capitala regatului condus de principele Carol I.
Clădirea a fost construită în locul Turnului Colței, care a fost demolat în anul 1888 și avea o înălțime de 50 de metri.
Arhitectul șef al Capitalei de la acea vreme, George Mandrea, a realizat planurile construcției. El a fost absolvent al Institutului de Arhitectură de la Dresda, Germania, și profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti.
Inițial, foișorul a fost gândit să aibă și rolul de turn de apă pentru modernizarea alimentării cu apă a zonei de est a orașului. Primul etaj al Foișorului, era destinat inginerului şi lucrătorilor reţelei de apă, iar la etajul al doilea era cazarma soldaţilor pompieri care executau supravegherea oraşului. La 28 februarie 1892, Primăria București recepţiona clădirea.
Însă după finalizarea construcției, nu a fost niciodată utilizată în scopul de turn de apă, deoarece compania locală de apă, Uzina de Apă Grozăvești nu a avut resursele tehnice necesare pentru a umple turnul, nu a dispus de pompe suficient de puternice.
Cu toate acestea, Foișorul de Foc a servit în trecut drept turn de observație al pompierilor care aveau din vârful lui, o impresionantă panoramă asupra orașului. Astfel puteau identifica incendiile, cu mai multă ușurință.
Citește continuarea pe Gândul!